Responsabilitatea este un cuvânt care este atât de des înțeles greșit. Ni se spune încă de mici să „fii responsabil”, „acționăm responsabil” și „nu fi iresponsabil”. Ceea ce nu suntem învățați este ceea ce înseamnă cu adevărat cuvântul responsabil. Nimeni nu definește cu adevărat responsabilitatea. Nimeni nu se așează și explică ce acțiuni, cuvinte sau comportamente ar fi necesare pentru a fi „responsabil”. Adesea, ceea ce ni se oferă este sentimentul că responsabilitatea se bazează pe comportamente care sunt considerate nepotrivite de cei care dau definiția.
Se simte, când ești tânăr, ca și cum responsabil înseamnă cu adevărat „fă cum ți-am cerut să faci”. Adesea ni se învață că „când devii mai responsabil”, poți face gol. Dar aceasta este responsabilitatea? Este responsabilitatea urmărirea dorințelor, solicitărilor și mandatelor altora măsoară responsabilitatea? Responsabilitatea se comportă într-un mod considerat adecvat? Este responsabilitatea măcar măsurabilă?
Ce este Responsabilitatea?
Vreau să mă gândesc înapoi la o perioadă din viața ta în care cineva te-a numit iresponsabil? Ce făceai? Ce ai spus? Cum a fost măsurat?
Pentru cei mai mulți dintre noi, încă de când ne amintim, ni s-a spus să „fii responsabili” cu lucrurile noastre. Dacă rupem ceva, ni se spunea că am fost „iresponsabili” cu acel articol. Pe măsură ce am îmbătrânit și au apărut lucruri precum conducerea și orele de acces, era de așteptat să „conducem responsabilitatea” și să ajungem acasă la timp, ca o măsură a „responsabilității noastre”.
Dacă am întârziat, am avariat mașina, nu ne-am dus unde am spus că vom merge sau nu ne-am comportat în modul în care am fost instruiți să ne comportăm, ni s-a spus că asta se datorează faptului că suntem „iresponsabili”. Chiar și la o vârstă fragedă suntem învățați cuvântul „responsabil” cu un sens atât de diferit.
Suntem învățați cuvântul în corelație cu spargerea unei jucării până la posibilele daune materiale cauzate de o mașină. Această definiție vastă este ceea ce este atât de adesea confuz pentru mulți și de ce atât de mulți se luptă să fie „responsabili”. Această țintă mereu în mișcare este una care poate, și adesea este, o barcă la orizont, care uneori poate fi văzută, dar cel mai adesea plutește înainte și înapoi în și în afara vederii.
Să luăm pentru un moment ce este cu adevărat responsabilitatea. Gândește-te la asta doar o clipă. Ce cerem copiilor și adulților să „fii responsabili?” Le cerem să facă ceva anume? Le cerem să vorbească într-un mod foarte anume care este „responsabil?” Căutăm un anumit comportament care este exact ceea ce este potrivit pentru fiecare persoană în fiecare situație? Eu nu cred acest lucru.
Aliniați cuvântul responsabilitate cu cuvântul autenticitate
Gândește-te la asta pentru o clipă. A fi autentic cu sine. Fiind în concordanță cu cuvântul și acțiunile noastre.
Vechile expresii ale înseamnă ceea ce spui și spui ceea ce vrei să spui. Responsabilitatea, cred, există atunci când cineva este în complet aliniament cu cuvântul său, fiind autentic. Pentru mine și pentru felul în care ne-am crescut copiii, responsabilitatea este mai puțin legată de ceea ce FACEȚI și mult mai mult despre cine ești . „Responsabilitatea” este mai puțin despre ceea ce spui și ceea ce faci, ci mai degrabă despre modul în care acele acțiuni se aliniază cu autenticitatea ta. Cât de fidel ești cu cuvântul și cu acțiunile tale?
Gândiți-vă la acest exemplu. Dacă le spunem părinților noștri că vom ajunge acasă la zece, atunci rămânem autentici cu cuvântul nostru și suntem acasă la zece. Dacă îi spunem șefului nostru că un proiect va fi finalizat luni dimineața la 9:00, atunci proiectul este terminat și pe biroul șefilor noștri până la 9:00 luni dimineața. Dacă ni se cere să facem câteva comisioane pentru un prieten și să aducem niște lucruri pe lângă casa lui, atunci vom face comisioanele și trimitem articolele solicitate. Dacă suntem autentici în felul în care ne pasă de lucrurile noastre, atunci facem ceea ce este necesar pentru a le proteja.
Prin urmare, responsabilitatea derivă din autenticitatea cuvântului nostru. Cei din jurul nostru stabilesc o înțelegere foarte clară că suntem autentici față de cuvântul nostru. Cuvintele, acțiunile și comportamentele noastre sunt în acord cu autenticitatea propriilor noastre sine. Suntem numiți „responsabili”. Când cuvintele noastre se aliniază cu acțiunile noastre, aș susține că asta este ceea ce căutăm atunci când căutăm „responsabilitate”.
Când suntem „responsabili”, alții ne văd ca niște indivizi care fac ceea ce spun că vor face. Fii acolo unde spun ei că vor fi. Acționează așa cum spun ei că vor acționa și trăiește așa cum spun ei că vor trăi. Datorită autenticității cuvântului nostru, ceilalți ne definesc drept „responsabili”. Din nou, amintiți-vă, așa cum am spus, mai puțin despre ceea ce faceți și mai mult despre cine ești.
A fi autentic cu cuvântul și cu acțiunile noastre în realitate ne definește „responsabilitatea” deoarece prima și cea mai importantă responsabilitate o avem pentru noi înșine. Dacă suntem neautentici și nu ne ducem până la capăt cuvintele, alții ne consideră „iresponsabili”. Dacă nu suntem autentici în felul în care apreciem și prețuim pe alții și lucrurile altora (precum și pe ale noastre), atunci alții ne vor considera „iresponsabili”.
Să revenim la jucăria spartă pe care am menționat-o mai sus. Când ți s-a dat acea jucărie, ți-a fost dat să înțelegi că trebuie să ai grijă de ea, să o respecți și să te joci cu ea în mod corespunzător. Ai fost de acord și apoi ti s-a dat jucăria. Când ai ales să-l arunci de pe canapea lovind podeaua rupându-l, acțiunile tale au fost neautentice cu cuvântul nostru. Erai neautentic și acel comportament a fost etichetat „iresponsabil”.
Apoi, pe măsură ce ai îmbătrânit, ai început să conduci și ai avut un stadier. Te-ai uitat la părinții tăi, ți-ai dat cuvântul și ai declarat că vei fi acasă în siguranță la ora convenită. Când asta nu s-a întâmplat, din nou nu ai fost în acord cu cuvântul tău. Ți s-a spus că comportamentele tale sunt „iresponsabile” când, în realitate, ceea ce au fost nu era autentic.
Pentru noi toți, cuvântul nostru este tot ceea ce avem. Dacă nu suntem aliniați cu cuvântul nostru, fiind autentici, atunci alții văd cuvântul ca „nesigur”. Același lucru este valabil și pentru acțiunile noastre. Dacă nu suntem fideli la ceea ce spunem că vom face și nu terminăm ceea ce spunem că vom duce la bun sfârșit, atunci alții ne consideră „iresponsabili”.
Aș spune că mai degrabă decât iresponsabili suntem neautentici. Dacă nu ne onorăm cuvântul, rămânem sub control cu acțiunile noastre, ne păzim lucrurile și îi protejăm și iubim pe cei pe care ne-am angajat să-i protejăm și să-i iubim, atunci ceea ce ne aflăm nu este aliniat cu propria noastră autenticitate și, prin urmare, societatea ne vede un “iresponsabil.”
În încheiere aș spune asta. Singurul continuum, singura constantă, singurul „control” pe care îl avem oricare dintre noi este autenticitatea noastră. Responsabilitatea este o manifestare a cuvântului nostru, un adjectiv de autenticitate dacă vrei. Atunci când ne aliniem gândurile, cuvintele și faptele cu propria noastră autenticitate, atunci responsabilitatea devine unul dintre adjectivele folosite pentru a ne descrie.
Așa că întreabă-te. Sunt aliniat la cuvântul meu? Cuvintele mele se potrivesc cu acțiunile mele? Sunt comportamentele mele aliniate cu cuvântul meu? Fac ce spun și spun așa cum fac? Privește cu atenție cu autenticitatea din tine, în cuvântul tău și în acțiunile tale. Aliniați-le și va urma „responsabilitatea”.
