Pentru a scrie totul despre Sophia Loren , practic ar fi nevoie de un site separat. O legendă vie (la momentul scrierii) cunoscută de toate generațiile: bunici, copii, nepoți.
Celebră în întreaga lume, a lăsat o amprentă în istoria cinematografiei care cu greu poate fi uitată.

rezumat
- Sophia Loren, începuturile
- Sophia Loren, succes
- Sophia Loren, anii 2000
- Sohpia Loren, viața privată (cu puțină curiozitate)
- filmul Sophia Loren
Sophia Loren, începuturile
Numele real al Sophiei Loren este Sofia Costanza Brigida Villani Scicolone. S-a născut la Roma la 20 septembrie 1934, dar s-a mutat în Pozzuoli (provincia Napoli) din cauza unor probleme între tatăl său și mama.
De fapt, tocmai din acest motiv, sângele napolitan îi curge în măruntaiele și cu o ocazie a declarat:
„ Nu sunt italian, sunt napolitan. Este altceva ”.
Este atât de frumoasă încât la 15 ani a câștigat deja un concurs de frumusețe și în 1950, în schimb, a fost aleasă Miss Elegance. De aici își începe cariera, plecând de la bază: adică făcând apariție.
În 1951 l-a cunoscut pe producătorul Carlo Ponti și, mulțumită și lui, și-a schimbat numele în Loren.
Motivul?
Oferă-i o senzație mai internațională. A jucat alături de Alberto Sordi în filmul „Două nopți cu Cleopatra” (datat 1953, unde Loren joacă rolul Cleopatrei).
Mai mult decât atât, tot în 1953, face parte și din distribuția filmului „Suntem în galerie”.
Printre numeroasele filme, este imposibil să nu menționăm „Tempi nostra” cu Totò (el va face parte și din faimoasa „Miseria e Nobiltà” în 1954) și „L’Oro di Napoli”, unde ea joacă rolul lui. Sofia.
În „Peccato che è una rogue” îl întâlnește pe Marcello Mastroianni, cu care va începe o fructuoasă colaborare cinematografică.
În 1955 va juca, alături de Raf Vallone, în filmul „Semnul lui Venus” (regizorul este Dino Risi).
Ulterior, Vittorio De Sica se folosește de Sophia Loren în „Pâine, dragoste și…”. În 1956 a jucat din nou alături de Mastroianni în „The fortune of being a woman”.
Preludiul succesului care va veni deja în anii 60.

Sophia Loren, succes
Succesul pentru Sophia Loren vine inevitabil, având în vedere și calitatea înaltă a regizorilor cu care lucrează și priceperea ei, precum și frumusețea atractivă.
Momentul de cotitură vine cu „La ciociara”, după romanul lui Moravia. Sophia Loren are doar 25 de ani și este deja cunoscută practic în toată lumea. De Sica ii ofera rolul principal cu care castiga Oscarul, Palme d’Or la Cannes, BAFTA, David di Donatello si Panglica de argint.
Sunt multe filmele în care a jucat în scurt timp: de la colosalul „El Cid” la „Boccaccio ’70”, trecând prin „Miliardarul” și „Gulul Napoli”. De menționat și „Contesa de Hong Kong”, care îl include chiar și pe Charlie Chaplin.
Cu Mastroianni a participat atât la „Ieri, azi, mâine”, în 1963, cu un striptease pentru a înnebuni și trei roluri în același film. Filmul, datorită și lui Loren, primește mai multe premii, în timp ce Sophia va câștiga David di Donatello.
Anul următor, însă, este rândul „ nuntei italiene” cu Vittorio De Sica. Aici joacă rolul unei prostituate: este magistrală în această interpretare pentru că atinge și fire psihologice. Atât de mult încât primește și o nominalizare la Oscar pentru rolul de cea mai bună actriță.
Cu Mastroianni si De Sica mai filmeaza, in 1964, “I girasoli”, in timp ce in 1971 a jucat alaturi de Mario Monicelli in “La commedia”. Cu Dino Risi, in schimb, incearca mana la „Nevasta preotului”. Pe scurt, toți cei mai buni regizori italieni au avut-o, măcar o dată, ca actriță, pe Sophia Loren.
În 1974 a câștigat al cincilea David di Donatello datorită filmului „Călătoria împreună cu Richard Burton”.
Trei ani mai târziu, însă, „Ciak” este de Ettore Scola cu „A special day” (în distribuție există întotdeauna Mastroianni): așa câștigă al șaselea David al lui Donatello.
În anii 1980 începe abandonul lent și inexorabil al filmelor, având grijă în schimb să fie prezent la televizor.
În 1991 a câștigat Premiul Oscar pentru întreaga viață , iar în 1994 s-a întors la cinema cu „Prêt à porter”, replicând striptease-ul pe care îl făcuse deja într-un film anterior.
Sophia Loren, anii 2000
Sophia Loren este mărturia pentru campania publicitară care vede rămas bun oficial de la lire în 2001. În același an, participă la ficțiunea „Francesca e Nunziata” , în timp ce trei ani mai târziu este asociată cu Sabrina Ferilli în „Țara lui. întoarcerea”.
Printre reclamele la care a participat se menționează și cea pentru TIM și, în 2006, la 62 de ani, a pozat pentru calendarul Pirelli.
În 2009 a revenit la cinema cu „Nine”, un omagiu adus lui Fellini. Anul următor, însă, este la TV cu miniseria „Casa mea e plină de oglinzi”.
Ce lipsește din cariera ta extraordinară?
Dublarea, care are loc în 2011 cu filmul Disney-Pixar „Cars 2”, unde are rolul Mamei Mickey.
Ultima mențiune pentru o reclamă la care a participat în 2016 , unde regia lui Tornatore și muzica lui Morricone sunt prezente, în decorul fantastic de la Bagheria, în Sicilia, și pentru filmul fiului său, filmat în 2020.
Sohpia Loren, viața privată (cu puțină curiozitate)
Sophia Loren este mătușa Alessandrei Mussolini, fostă parlamentară și nepot al ducelui. Da, ați citit bine: sora actriței, Maria, se căsătorește cu Romano Mussolini, fiul cel mic al lui Benito cu care a avut doi copii, dintre care unul este, de fapt, Alessandra.
Cât despre Loren, în 1957 s-a căsătorit cu Carlo Ponti la vârsta de 23 de ani (el avea aproape 50 de ani). Dar Ponti era deja căsătorit și, pentru asta, sunt acuzați de bigamie. Alte dati.
S-au căsătorit de două ori pentru că prima lor căsătorie de facto din 1962 a fost anulată. A doua căsătorie are loc în 1966.
Ponti și Loren au avut doi copii , al căror nume este Carlo Ponti Jr. Celălalt, Edoardo, este regizor.
În 2007 Ponti a murit din cauza unor probleme pulmonare: Loren, spre deosebire de alte actrițe ale vremii, a fost căsătorită o singură dată.
Dintre flirturile, însă, pe care Loren le-a avut în viața de singură, trebuie menționat și cel cu Cary Grant, un actor britanic foarte celebru, naturalizat din Statele Unite.
filmul Sophia Loren
Iată toată filmografia Sophiei Loren, în ordine cronologică:
- Hearts on the Sea, regizat de Giorgio Bianchi (1950) – în rolul Sofia Scicolone
- Il voto, regizat de Mario Bonnard (1950) – ca Sofia Scicolone
- Tototarzan, regizat de Mario Mattoli (1950) – în rolul Sofia Lazzaro
- The Six Wives of Bluebeard, de Carlo Ludovico Bragaglia (1950) – c. Sofia Lazzaro
- Variety lights, regizat de Federico Fellini și Alberto Lattuada (1950) – despre Sofia Lazzaro
- White lepra, regia Enzo Trapani (1951) – în rolul Sofia Scicolone
- I am the Capataz, regizat de Giorgio Simonelli (1951) – despre Sophia Lazzaro
- Miliardarul Milan, regizat de Vittorio Metz, Marcello Marchesi și Marino Girolami (1951) – ca Sofia Lazzaro
- Quo vadis, de Mervyn LeRoy (1951) – necreditat
- Stăpânul aburului, regizat de Mario Mattoli (1951) – în rolul Sophiei Lazzaro
- Vrăjitorul forței, regizat de Vittorio Metz, Marcello Marchesi și Marino Girolami (1951) – ca Sofia Lazzaro
- Era el, da, da !, regia Vittorio Metz, Marcello Marchesi și Marino Girolami (1951) – în rolul Sofia Lazzaro
- Anna, regizat de Alberto Lattuada (1951) – despre Sofia Lazzaro
- A sosit tunerul, regizat de Duilio Coletti (1952) – ca Sofia Lazzaro
- Zorro’s Dream, regizat de Mario Soldati (1952) – în rolul Sofia Lazzaro
- Favoritul, regia Cesare Barlacchi (1952) – în rolul Sofia Lazzaro
- Comerțul alb, regia Luigi Comencini (1952) – ca și Sofia Lazzaro
- Africa sub iapa, de Giovanni Roccardi (1953)
- Aida, regia Clemente Fracassi (1953)
- Suntem în galerie, regia Mauro Bolognini (1953)
- Duminica oamenilor buni, de Anton Giulio Majano (1953)
- O zi la tribunalul districtual, de Steno (1953)
- Carusel napolitan, regia Ettore Giannini (1954)
- Țara clopotelor, de Jean Boyer (1954)
- Două nopți cu Cleopatra, de Mario Mattoli (1954)
- Vremurile noastre – Zibaldone n. 2, regizat de Alessandro Blasetti (1954)
- Mizerie și noblețe, de Mario Mattoli (1954)
- Pelerinii iubirii, de Andrea Forzano (1954)
- Attila, regia Pietro Francisci (1954)
- Aurul Napoli, de Vittorio De Sica (1954)
- Păcat că este un ticălos, regizat de Alessandro Blasetti (1954)
- Femeia râului, de Mario Soldati (1954)
- Semnul lui Venus, de Dino Risi (1955)
- Morarul frumos, de Mario Camerini (1955)
- Pâine, dragoste și…, regia Dino Risi (1955)
- Averea de a fi femeie, de Alessandro Blasetti (1955)
- Băiat pe delfin, de Jean Negulesco (1957)
- Pride and the Passion (Mândria și pasiunea), regizat de Stanley Kramer (1957)
- Timbuktu (Legenda celor pierduți), de Henry Hathaway (1957)
- Desire Under the Elms, de Delbert Mann (1958)
- Complet, de Carol Reed (1958)
- Orhideea neagră, regia Martin Ritt (1958)
- A Husband for Cinzia (Houseboat), de Melville Shavelson (1958)
- Acel fel de femeie, de Sidney Lumet (1959)
- Diavolul în pantaloni scurți roz (Heller în colanți roz), de George Cukor (1960)
- Olympia (A Breath of Scandal), regizat de Michael Curtiz (1960)
- La baia di Napoli (A început la Napoli), regizat de Melville Shavelson (1960)
- Milionara, de Anthony Asquith (1960)
- La ciociara, regia Vittorio De Sica (1960)
- El Cid, de Anthony Mann (1961)
- Madame Sans-Gêne, de Christian-Jaque (1961)
- Boccaccio ’70, episodul La riffa, regizat de Vittorio De Sica (1962)
- Cuțitul din rană (Le couteau dans la plaie), de Anatole Litvak (1962)
- Răpitul lui Altona, regia Vittorio De Sica (1962)
- Ieri, azi, mâine, regia Vittorio De Sica (1963)
- Nunta italiană, regia Vittorio De Sica (1964)
- Căderea Imperiului Roman, de Anthony Mann (1964)
- Operațiunea Crossbow, regizat de Michael Anderson (1965)
- Lady L, de Peter Ustinov (1965)
- Judith, de Daniel Mann (1966)
- Arabesc, de Stanley Donen (1966)
- O contesa din Hong Kong, de Charlie Chaplin (1967)
- Once Upon a Time, de Francesco Rosi (1967)
- Aceste fantome, de Renato Castellani (1967)
- Floarea soarelui, de Vittorio De Sica (1970)
- Soția preotului, de Dino Risi (1970)
- Mortadella, regizat de Mario Monicelli (1971)
- Alb, roșu și…, regia Alberto Lattuada (1972)
- Omul din La Mancha, de Arthur Hiller (1972)
- Călătoria, regia Vittorio De Sica (1974)
- Acuzația este: viol și crimă (Verdict), regizat de André Cayatte (1974)
- La pupa del gangster, regia Giorgio Capitani (1975)
- Cassandra Crossing (The Cassandra Crossing), regizat de George Pan Cosmatos (1976)
- O zi specială, regia Ettore Scola (1977)
- Angela, de Boris Sagal (1978)
- Făcut din sânge între doi bărbați de dragul unei văduve. Motive politice suspectate, de Lina Wertmüller (1978)
- Obiettivo „Brass” (Brass target), regizat de John Hough (1978)
- Firepower, regizat de Michael Winner (1979)
- Ceva blond, regia Maurizio Ponzi (1984)
- Pret de port, de Robert Altman (1994)
- That’s Amore – Two improbable seducers (Grumpier Old Men), regizat de Howard Deutch (1995)
- Soare, de Roger Hanin (1997)
- Between Strangers, regia Edoardo Ponti (2002)
- Ardei umpluți și pește în față, de Lina Wertmüller (2004)
- Nouă, de Rob Marshall (2009)
- Vocea umană (film mediu), regia Edoardo Ponti (2013)
- Life Ahead, regia Edoardo Ponti (2020)
Pe TV apare în schimb în următoarele lucrări:
- Romeo und Julia ’70, regizat de Michael Pfleghar (1969) – serial TV
- Scurtă întâlnire, regia Alan Bridges (1974) – Film TV
- Sophia Loren: propria poveste (1980) – Documentar TV
- Mama Curaj (1986) – film TV
- Mamma Lucia, regia Stuart Cooper (1988) – miniserie TV
- La ciociara, regia Dino Risi (1989) – miniserie TV
- Sâmbătă, duminică și luni, regia Lina Wertmüller (1990) – Film TV
- Francesca e Nunziata, regia Lina Wertmüller (2001) – film TV
- Țara întoarcerii, regia Jerry Ciccoritti (2004) – Film TV
- Casa mea e plină de oglinzi, regia Vittorio Sindoni (2010) – miniserie TV
Lucrări de dublare
- Cars 2 regizat de Brad Lewis și John Lasseter (2011) – film de animație

Frumoasă, bună, care nu și-a uitat originile: Sophia Loren va rămâne în istoria cinematografiei decenii viitoare.