5 tipuri de întrebări pe care ar trebui să nu le punem cu to

Fiecare dintre noi este responsabil pentru propria noastră creștere și dezvoltare. Uneori apelăm la profesioniști precum terapeuți și antrenori de viață. Alteori citim cărți și alte informații despre cele mai bune practici pentru autoajutorare.

O mare parte a ceea ce se întâmplă atunci când te angajezi în terapie, coaching de viață și alte tehnici de autoajutorare este să înveți modalități alternative de a gândi la provocările din viața ta. Punerea a cinci tipuri specifice de întrebări vă va ajuta să vă reeducați creierul pentru a construi noi neurocăi, vă va încuraja creierul să caute soluții pozitive și să vă atingeți obiectivele.

Cercetătorii de la King’s College din Londra au descoperit că un obicei al gândirii negative prelungite diminuează capacitatea creierului tău de a gândi, a rațiunea și a-și forma amintiri. Învățând să-ți pui întrebări care încurajează noi moduri pozitive de gândire, în loc să repeți ciclurile de gândire negative, vei putea creierului tău de a funcționa.

Acestea sunt cele cinci tipuri de întrebări pe care ar trebui să nu le punem cu toții dacă serioși în ceea ce vom crea să reformulam vieți noastre: întrebările de focalizare, întrebările extinse, întrebările provocatoare și întrebările de sondare.

Întrebări de reîncadrare

Scopul unei întrebări de reîncadrare este de a privi cu ce vă confruntați dintr-o perspectivă nouă. „Ce lecție am învățat din asta?” Este un exemplu minunat de întrebare de reîncadrare, pe care o puteți aplica aproape orice nu merge „prost” în viața ta. Fie că este un obstacol din copilăria ta, o decizie proastă sau doar o viață curbă pe care ți-a aruncat-o.

Potrivit lui Zsolt Olah, „Adesea, fără a reformula problema, cauți un răspuns la întrebarea care care nu este întrebarea potrivită pe care să o pui primul în rând.” De asemenea, nu oferă câteva sfaturi grozave pe care le puteți folosi pentru a vă ajuta să vă învățați să puneți întrebări de recadrare.

• Gândește-te din nou
• Angajează -te
• Concentrează -te
• R forma
• Presupun nimic
• Faceți o mulțime de idei proaste
• Explorați soluții

Gândește-te felul în care îți pui întrebări și îți vei încuraja creierul să găsească soluția pozitivă. „De ce mi-a întâmplat asta”, vă încurajează creierul să gândească ca o victimă, în timp ce „Ce am învățat” implică părți ale creierului care vă vor îndrepta către creștere și acceptare.

Concentrarea pe „de ce” poate duce la gândire negativă, dar a pune întrebări „cine și ce” vă va oferi o nouă perspectivă. În loc să întreb ceva de genul „De ce oamenii nu mă plac”, întreabă „ce-ți face să crezi că este adevărat”.

Remodelarea întrebărilor în acest fel vă oferă oportunitatea de a obține o nouă perspectivă. Nu mai faceți presupuneri despre ceea ce gândesc și simt alții; nu știi ce se întâmplă în capul altora.

Brainstormingul poate duce la o mulțime de idei proaste, dar va deschide noi idei și procesul de gândire. În cadrul acestor idei proaste, există de obicei una bună la care nu te-ai fi gândit fără brainstorming. Încercați această tehnică de date viitoare când aveți o întrebare cu care vă veți frunta.

„Regretul este contraproductiv. Este să te uiți înapoi la un trecut pe care nu-l putea schimba. A pune la îndoială lucrurile pe măsură ce apar poate preveni regretul în viitor.”  – Colleen Hoover

Întrebări de focalizare

Întrebările de focalizare sunt menite să vă redirecționeze, să vă ajutați să faceți pași către acțiune. Când se întâmplă ceva rău, cum ar fi pierderea locului de muncă, este foc să fii prins în acele întrebări „de ce”, dar ele nu te vor ajuta să rezolvi problema.

În schimb, întreabă-te: „Ce trebuie să fac mai întâi?” Asta ar putea fi să aplici pentru șomaj sau să aplici pentru noi locuri de muncă. Fă încă un pas mai departe și întreabă: „De ce am nevoie pentru a ajunge acolo unde îmi doresc cu adevărat?” Poate iti dai seama ca jobul pe care l-ai avut nu te implineste si este timpul pentru o noua cariera. Deci, primul lucru pe care trebuie să-l faci ar putea fi să aplici pentru un nou loc de muncă, dar al doilea lucru ar putea fi să obții o diplomă într-un alt domeniu.

Aceste întrebări sunt cele pe care vi le puneți atunci când trebuie să decideți asupra cursurilor de acțiune. Ei sunt, de asemenea, cei pe care îl întrebați atunci când încercați să vă aliniați cu obiectivele și obiectivele nu există.

„Dacă începi o zi cu o întrebare bună, vei avea un timp interesant căutând răspunsuri.”  ― Alain Bremond-Torrent

Întrebări extinse

Întrebările extinse sunt grozave de folosit dacă vă place să jucați jocul „ce-ar fi dacă”. Din păcate, atunci când majoritatea oamenilor se întreabă „ce ar fi dacă”, o fac într-un mod care îndeamnă creierul lor să vină cu răspunsuri negative. De exemplu, întrebați-vă: „Ce aș face dacă mi-aș pierde locul de muncă?” Acesta ai putea fi tu dacă răspunsurile tale sunt:

• aș muri de foame.
• Nu mi-aș putea plăti fapte.
• aș pierde totul.

Scopul extinderii întrebărilor este de a lua în considerare modul în care opțiunile diferite pot duce la soluții diferite. Modul în care le răspunzi este esențial pentru a-ți învăța creierul cum să răspundă diferit. Ce s-ar întâmpla dacă ți-ai pierde locul de muncă? Ai putea raspunde astfel:

• Aș putea găsi unul și mai bun fără vinovăție de a părăsi echipa/colegii mei actual.
• Aș putea să investesc în mine și să-mi deschid compania.
• Aș putea să mă întorc la școală și să învăț noi abilități.

Trucul aici este să pui întrebări „ce ar fi dacă” și să formulezi un răspuns bazat pe ceea ce ai putea câștiga, nu pe ceea ce ai putea pierde. Apoi continuați să extindeți din nou acest răspuns. Deci, dacă ai spune „Aș putea să investesc în mine și să-mi deschid propria companie”, ai putea continua cu „Ce ar face compania ta”. Posibilitățile sunt nesfârșite dacă continuați să vă extindeți răspunsul anterior!

„Mi-a explicat cu mare insistență că fiecare întrebare are o putere care nu stă în răspuns.”  ― Elie Wiesel

Întrebări provocatoare

Este incomod să-ți pui întrebări dificile, dar creșterea are loc atunci când ne simțim incomozi. Aceste tipuri de întrebări sunt necesare pentru a vă ajuta să înțelegi de ce crezi lucrurile pe care le crezi. Dacă ai convingerea, de exemplu, că oamenii din serviciul nu-ți plac, întreabă-te: „De unde știu că este adevărat?” Creierul tău va crede doar aceste lucruri îi spui.

David Harding explică: „Pentru a decide cum să acționăm, contează foarte mult ceea ce credem. Dacă credem că cuvântul este pe cale să cedeze, ar trebui să nu mișcăm; dacă credem că se va întuneca, ar trebui să ne asigurăm și să nu pregătim să dormim. Acțiunile bine judecate ar trebui să fie de obicei congruente cu propriul nostru interes personal, interpretate pe termen lung și în familiile și rețelele noastre sociale. Dacă acțiunile noastre nu se bazează pe o bună înțelegere și interpretare a realității, în timp ce le putem judeca ca fiind în interesul nostru, s-ar putea să nu fie.”

Dacă credința nu-ți place și asta te va determina să renunți la un loc de muncă să care altfel îți place, este posibil ca această credință să nu fie în interesul tău. Dacă convingerea oamenilor nu-ți plăcea provine dintr-un loc de convingeri limitative, presupuneri sau de sine scăzută, este timpul să-ți pui aceste întrebări provocatoare pentru a ajunge la rădăcina problemei.

„Crede ce-ți place, dar nu crezi tot ce citești fără să-l pui la îndoială.”  – Pauline Baynes

Întrebări de sondare

Întrebările de sondare vă vor ajuta să ajungi și mai adânc în miezul sistemului tău de credințe. Aceste întrebări combate lucruri precum presupunerile, judecata și generalizarea. Ca oameni, presupunem o mulțime de lucruri precum:

• Starea internă a altora
• Asumarea cauzei
• Presupunând echivalența
• Asumarea necesității
• Asumarea posibilității
• Presupunând comparație

Nu suntem cititori ai minții și oricând spuneți lucruri precum „Nu mă plac”, întrebați-vă de unde știți că este adevărat. Asumarea cauzei se întâmplă atunci când plasăm cauza în afara noastră. Dacă spui ceva de genul „Mama mă face atât de supărat”, întrebarea investigativă pe care vrei să o pui este: „Cum mă face să mă simt tu comportamentul ei?”

Uneori, răspunsurile la aceste întrebări vă pot determina să presupuneți echivalența. Ai putea spune: „Mama țipă la mine tot timpul, așa că nu-i pasă de mine.” Întrebați-vă dacă a existat o perioadă în care ați țipat la cineva la care țineai? Răspunsul la asta este probabil da, așa că atunci cum țipă ea înseamnă că nu-i pasă?

Necesitatea, și posibilitatea de comparație sunt câteva ipoteze comune pe care le facem în viața noastră de zi cu zi. Ai putea spune lucruri precum „Am nevoie de un loc de muncă”, dar te-ai întrebat ce s-ar întâmpla dacă nu ai face-o? Dacă nu spunem lucruri precum „Nu pot să slăbesc”, mai multe întrebări nu pot ajuta să aflăm mai multe. Ce te reține? Ce s-ar întâmpla dacă ai slăbi?

Oamenii fac, de asemenea, comparații fără a spune cu ce o compară. Presupunând că declarațiile de comparație includ: „Este scump” sau „Este dificil”. Sigur, mersul la școală ar putea fi o provocare care ar fi considerată dificilă, dar în comparație cu ce? Este dificil să lucrezi la un loc de muncă care nu te plătește suficient, nu este împlinitor și are ore îngrozitoare. să vă alegeți din greu și să puneți întrebări de sondare vă va ajuta să decideți.

„Nu pune la îndoială niciodată motivul altui bărbat. Înțelepciunea lui, da, dar nu motivele lui.” ― Dwight D. Eisenhower

Să-ți aceste tipuri de întrebări este o provocare, dar nu este mai greu decât să trăiești să trăiești cu un set de convingeri limitative și să gândești negativă. faceți o parte din această muncă pe cont propriu, dar un terapeut sau un antrenor de viață vă poate ajuta să vă ghidați prin această călătorie de auto-descoperire. Îțiți datorezi șansa de a reconecta unele lucruri pe care viața ti-a învățat creierul.

Care a fost cea mai mare întrebare pe care ți-ai pus-o vreodată? Anunțați-ne în secțiunea de comentarii de mai jos.